Se opreste timpul cand asculti povestea unui zambet,
o mie de cuvinte nespuse sunt
In umbrele privirii care te arde incet
Esti orb esti surd esti mut.

Mai strigi o data vantul sa duca catre soare
Un stop de nebunie sa nu mai poti gandi
Cand tu esti luna si cauti noapte
Dar tot in umbre de lumina vrei sa fi

Iti lasi din nou privirea alunecand spre soare
Si calci pe constiinta, nu te mai poti opri
Cum sa spui stop cand totul e culoare
Peste alb negrul vesnic in care ai trait.